Sălătruc

Sălătruc

luni, 25 august 2014

Reporterul


E o iarnă cruntă, un vifor în toată regula stârnit parcă din blestemele strămoşilor duşmani. Crivăţul urlă afară, şuieră ca un nebun printre pomi şi blocuri şi ce case au curajul să-i mai stea în cale. E atât de frig încât şi privirea ţi-e teamă să ţi-o arunci afară, ca nu cumva viforul să ţi-o îngheţe.


Te cruceşti, te bucuri că ai o casă călduroasă şi te linişteşti ştiind că stihiile poţi să le încui afară. Aşa că te aşezi comod pe canapea. Deschizi televizorul şi vezi ecanul alb. Vezi un viscol năprasnic şi...mai vezi ceva negru, ce se mişcă acolo, printre troiene. Îţi mijeşti ochii, dai un pic mai tare, te mai uiţi odată la textele de pe ecran, şi de-odată apare - e un om, de zăpadă ai putea spune. Ar un microfon în mână, se chinuie să respire, explică despre nenorocirile provocate de zăpadă, mai face un pas-doi, se afundă în zăpadă, se chinuie să iasă, viscolul îl plezneşte fără milă peste faţă, dar el, petru că în direct, continuă să vorbească, este coerent, şi mai ales explică totul corect şi concret.

El este reporterul! Omul care se duce în locul de unde fug oamenii. Cel care îşi lasă acasă familia şi prietenii pentru a relata tuturor despre străini şi problemele acestora. Programul lui a început luni, la ora 07:30 şi nu s-a mai încheiat niciodată. Revelionul, Paştele sau Crăciunul sunt ştiri pentru el, nu sărbători cu familia şi prietenii. Weekend-ul e doar o zi în care are mai puţini şefi pe cap. A fost părăsit sau s-a despărţit de atât de multe ori, încât o relaţie care trece de 2 luni e similară cu o căsătorie.

Şi da, are şi mamă are şi tată, dar pe care îi vede de vreo 2 ori pe an, dacă are noroc. A ratat de atâtea ori zile de naştere importante, ale persoanei iubite, ale copiilor, ale celor mai buni prieteni, ale unor oameni faţă de care are o datorie morală uriaşă. De ce? Pentru că avea o filmare, o transmisiune în direct, undeva, cineva în ţara asta făcuse ceva ieşit din comun, iar el, reporterul, s-a dus să facă public totul. Nu se putea duce altcineva? Ba da, dar el este reporter şi nimeni altcineva nu putea face acea transmisiune mai bine decât el.

Acesta este omul pe care îl întâlniţi pe stradă, pe care îl huliţi uneori, doar pentru că are un microfon de o anumită culoare. Aceasta este persoana pe care o întâlniţi pe stradă şi căreia refuzaţi să îi răspundeţi la 2-3 întrebări scurte, motivţnd că ,,nu aveţi timp". Acesta este individul către care îl vedeţi pe stradă şi îi spuneţi că ,,este un mincinos şi un nenorocit, că aşa sunt toţi jurnaliştii".

Iar el, reporterul, zâmbeşte, vă mulţumeşte, acceptă palmele şi sudalmele, şi merge mai departe. Iar seara, când ajungeţi acasă, după o zi lungă de muncă şi deschideţi televizorul, îl descoperiţi acolo, în direct, relatând despre o crimă, o inundaţie, un accident, un incendiu, o hoţie, etc etc etc

Pentru că el, reporterul, a decis să-şi pună propria viaţă în slujba unui ideal...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu