Jurnalistul e un pictor al cuvintelor,
Ce din alaiul vorbelor alege
Potriveala cea blajină pentru o ureche fină
Şi dojeana bărbătească pentru fapta mişelească.
Scaldă a sa peniţă, dulce şi mieroasă
Adânc şi atent în a împărăţiei socoteală.
O întoarce, o răsuceşte, o agită, o irită
Poţi să juri că-i e mintea tulburi şi aiurită.
Dar şi când o scoate din călimara cea regală
Lumea toată află murdara socoteală.
Pălmuit e încoronatul şi de sudalme are parte,
Iar norodul, din peniţă şi-a făcut dreptate.
Dar ce faci când peniţa e ţinută chiar de rege,
Ce o scaldă-n lume, oameni buni să îi asmută
Căutând cu sânge şi durere, înavuţire şi putere
Dominând o lume oarbă şi din ce în ce mai mută?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu