E septembrie. 2014, vineri, 12. Mai sunt două zile până când 180.000 de bobocei vor păşi sfioşi către o nouă viaţă. Gata să descopere minunăţiile acestei lumi, se vor alinia doi câte doi în curtea şcolii şi vor porni apoi către prima lor mare aventură - clasa I.
Unii vor sta, fără să ştie, în aceleaşi bănci în care au stat părinţii lor. Alţii vor fi întâmpinaţi cu lux şi minuni ale tehnologiei. Cu toţii vor descoperi uimiţi acea tablă uriaşă, acea catedră impozantă şi acele multe multe pupitre. Dar...goale.
Cartea aceea asupra căreia ne-am năpustit cu toţii când am intrat în clasă a dispărut. S-a pierdut undeva între interesele meschine ale unor politicieni şi setea de înavuţire a unor afacerişti. Pentru ei, şcoala este un mijloc de mărire. Iar fericirea copiilor, cel mult o monedă de schimb.
Abecedarul nu este anul acesta pe bancă.
De ce?
1) Ministrul Educaţiei vrea manuale digitale. A organizat în pripă licitaţia şi totul s-a transformat într-un fiasco. Normele tehnice erau stabilite ,,după ureche", comisia de evaluare a promovat sau a descalificat competitoii după criterii apărute ,,peste noapte", nu au fost respectate o serie de prevederi legale, s.a.
2) Editorii, adică cei care trebuiau să realizeze manualele digitale, în loc să creeze un produs simplu şi ieftin, au mizat pe complex şi variat. Deci mai scump. Apoi au mizat pe materiile primordiale - română şi matematică. În timp ce alte 10 materii au fost aproape total ignorate.
Rezultatul - au fost doar doi castigatori, ceialti 20 de competitori au depus contestatie, s-a decis reevaluarea ofertelor. Abia la mijlocul lui octombrie e posibil să se încheie tevatura, iar în noiembrie manualele vor ajunge în şcoli. Dar ce facem dacă se constată noi erori şi se anulează licitaţia?
Concluzia - e tot mai greu să faci carte în şcoala românească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu